CUIBÁR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib (1). ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință; cuib (2). – Cuib + suf. -ar. Vezi definitia »

POSTTOTALITÁR, -Ă adj. care urmează unei epoci totalitare. (< post¹- + totalitar) Vezi definitia »

BĂSNÁR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar. Vezi definitia »

INSULÁR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei insule. (< fr. insulaire, lat. insularis) Vezi definitia »

DOCÁR s.n. Trăsurică ușoară cu două sau patru roți, care uneori este acoperită cu pânză. [< fr. dog-cart, engl. dog-car]. Vezi definitia »