a fi pe șmen (cu cineva) expr. a lucra mână-n mână (cu cineva) (în operațiuni ilicite) Vezi definitia »

SUBGÉN s. n. 1. (biol.) categorie sistematică imediat inferioară genului. 2. clasă gramaticală care cuprinde, după un criteriu oarecare, numai anumite substantive din cadrul unui gen. (< engl. subgenus) Vezi definitia »

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. Vezi definitia »

HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ◊ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apă, gennan – a produce]. Vezi definitia »