PENTICOSTALÍSM s. n. sectă religioasă care acordă o importanță doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt și ai cărei membri, prin asceză și prin alți stimuli psihici, își produc o stare de extaz și de convulsii. (< penticostal + -ism) Vezi definitia »

ATONÍSM ({i} Aton) s. n. Primul cult monoteist, constînd în adorarea discului solar (Aten sau Aton), considerat ca aspect vizibil al divinității. A fost instituit în Egipt de faraonul Amenhotep al IV-lea (c. 1361-1340 î. Hr.). După moartea lui, preoții au restaurat politeismul. Vezi definitia »

CROMÍSM² s. n. colorație excesivă a unor organe (flori, fructe, frunze, semințe). (< fr. chromisme) Vezi definitia »

NARODNICÍSM s. n. Mișcare social-politică din Rusia în a doua jumătate a sec. XIX, care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea, și care acorda personalităților, eroilor rolul de creatori ai istoriei. – Narodnic + suf. -ism. Vezi definitia »

MORFOLOGÍSM s. n. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism. (< morfologie + -ism) Vezi definitia »