CÓCĂ², coci, s. f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior. – Din fr. coque. Vezi definitia »

GLACIONAÚTICĂ s. f. disciplină care studiază ghețarii la fața locului. (< glacionaut + -ică) Vezi definitia »

bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »

BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance) Vezi definitia »

ȚÂȚÁCĂ, țâțace, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -acă. Vezi definitia »