Definita cuvantului recipiendar
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recipiendar
șocár s.m. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
barbár (barbáră), adj. – Sălbatic, crud. – Var. (înv.) varvar.Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. În forma sa mai veche, totuși, apare în rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varŭvarŭ. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce în stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud). Vezi definitia »
trotuár (-re), s. n. – Porțiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulației pietonilor. Fr. trottoir. Vezi definitia »
DOSÁR s.n. Totalitatea actelor scrise (adesea adunate la un loc) privitoare la o afacere, la o persoană etc.; învelitoare, copertă de carton în care se păstrează aceste acte. [După fr. dossier]. Vezi definitia »
MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z