tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”. Vezi definitia »

PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. Vezi definitia »

PORFIR²(O)- elem. „purpură”. (< fr. porphyr/o/-, cf. gr. porphyra) Vezi definitia »

FACHÍR s.m. Călugăr sau ascet cerșetor din India. ♦ Scamator. [< fr. fakir, cf. ar. faqir – sărac]. Vezi definitia »

Zaír (nume de țară) (înv.) s. propriu n. Vezi definitia »