-ITÁTE elem. „calitate”. (< fr. -ité, it. -ità, germ. -ität, cf. lat. -itas) Vezi definitia »

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre]. Vezi definitia »

FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ◊ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecație (fútu-ți mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre) Vezi definitia »

HORS-TEXTE OR-TÉXT/ s. n. inv. ilustrație intercalată într-o carte în afara paginației. (< fr. hors-texte) Vezi definitia »

SENILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este senil; slăbire a facultăților mintale și a corpului, cauzată de bătrânețe. [Cf. fr. sénilité]. Vezi definitia »