DEJIVRÁRE s.f. v. degivrare. Vezi definitia »

CAZEIFICÁRE s. f. Proces caracteristic tuberculozei, care constă în transformarea țesutului necrozat într-o masă amorfă. [Pr.: -ze-i-] – Cf. fr. caseification. Vezi definitia »

REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși. Vezi definitia »

méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró. Vezi definitia »

EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa. Vezi definitia »