Definita cuvantului rectificator
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rectificator
mamór s.n. (reg.) vlagă. Vezi definitia »
pleșcuitór, pleșcuitóri, s.m. (înv. și reg.) soldat care fură de primprejurul taberei; jefuitor. Vezi definitia »
CASTRAVECIÓR, castraveciori, s. m. Diminutiv al lui castravete. – Castravete + suf. -ior sau refăcut din pl. castraveciori (< castraveți). Vezi definitia »
SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur. Vezi definitia »
CUMINCIÓR, -OÁRĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior. Vezi definitia »