Definita cuvantului burghiu
BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu burghiu
CVINÁRIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci]. Vezi definitia »
DEDICATÓRIU, -IE adj. Care conține o dedicație. [Pron. -riu. / cf. fr. dédicatoire, lat. dedicatorius]. Vezi definitia »
STAMINÓDIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode. Vezi definitia »
BOSTANGÍU, bostangii, s. m. Soldat din garda sultanului care avea grijă și de grădinile seraiului. – Din tc. bostancı. Vezi definitia »
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu. Vezi definitia »