vârláv (reg.) adj. m., pl. vârlávi; f. vârlávă, pl. vârláve Vezi definitia »

CLAV s.n. (Ant.) Bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. ♦ Margine de lână purpurie întrețesută în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani mai mici de cincisprezece ani. [< lat. clavus]. Vezi definitia »

SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ. Vezi definitia »

ștircáv, -ă, adj. (reg.) indispus. Vezi definitia »

LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, scr. ljigav. Vezi definitia »