potroácă¹ s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă). Vezi definitia »

MAMÍȚĂ s. f. v. mămiță. Vezi definitia »

BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka. Vezi definitia »

DIÓDĂ s.f. Tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent în timpul funcționării. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od]. Vezi definitia »