DISPENSATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. [Cf. fr. dispensateur]. Vezi definitia »

FLAGELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care flagelează. [Cf. fr. flagellateur]. Vezi definitia »

TĂLPUITÓR, tălpuitori, s. m. Muncitor care lucrează la tălpuirea încălțămintei. [Pr.: -pu-i-] – Tălpui + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător. Vezi definitia »

fârțâitór, fârțâitoáre, adj. (reg.) care n-are astâmpăr; fâțâitor. Vezi definitia »