órie (órii), s. f. – (Munt.) Plasă de pescuit. Origine incertă. Ar putea fi sb. oruhe „dispozitiv, instalație”. Relația propusă de Scriban, cu lat. horia „barcă” și cu tc. oria „pătrat”, nu e posibilă. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

GLOSOPLEGÍE s.f. Paralizie a limbii. [Gen. -iei. / < fr. glossoplegie, cf. gr. glossa – limbă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

SCHIZOTIMÍE s. f. (Med.; rar) Schizoidie. – Din fr. schizothymie. Vezi definitia »

CRIPTORHIDÍE s. f. Anomalie congenitală caracterizată prin oprirea testiculului în cavitatea abdominală sau în canalul inghinal. – Din fr. cryptorchidie. Vezi definitia »