STĂTÚT, -Ă, stătuți, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (Înv.) Istovit, vlăguit. – V. sta. Vezi definitia »

SUBSTITÚT, substitúte, s. n. Succedaneu. [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

HIPNOTERAPEÚT, -Ă s. m. f. medic specialist în somnoterapie. (< hipno- + terapeut) Vezi definitia »

RECUNOSCÚT, -Ă adj. Cunoscut; admis, acceptat ca autoritate în materie; celebru, notoriu. ♦ Declarat, mărturisit. [< recunoaște]. Vezi definitia »

haút s. m. – Cambulă (Aspius rapax). – Var. havut, (h)avat. Tc. haut (Hasdeu 2153; DAR). Scriban îl pune în legătură cu gavăt. Vezi definitia »