supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane. Vezi definitia »

INFLICȚIÚNE, inflicțiuni, s. f. (Rar) Pedeapsă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infliction, lat. inflictio, -onis. Vezi definitia »

sărúne, sărúni, s.f. (reg.) 1. sare pisată, amestecată cu tărâțe, care se dă oilor și vitelor. 2. loc prevăzut cu un jgheab sau cu lespezi de piatră, în care se așază bulgări de sare pentru oi, vite sau animale sălbatice. 3. jgheab de lemn în care se pune sare amestecată cu tărâță pentru oi sau vite. 4. suport, din trei pari așezați cruciș, înfipți în pământ, pe care se pune sarea la vite. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »