Definita cuvantului remanență
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu remanență
TÁCTICĂ, tactici, s.f. – V. tactic (I) [în DEX'98] Vezi definitia »
dumbrávă (dumbrắvi), s. f. – 1. Pădure tînără. – 2. Pădure de stejar. Sb. dąbrava, de la dąbŭ „arbore, stejar” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. și dîmb, dubă. – Der. dumbrăveancă, s. f. (varietate de cioară, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roiniță, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(ă), s. f. (roiniță). Vezi definitia »
CATEGORÉMĂ s.f. (Log.; în sistemul lui Aristotel) Noțiune universală, care se referă la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi anunțat în legătură cu un altul. [< catégorème, cf. gr. kategorema]. Vezi definitia »
CERÁMICĂ, ceramici, s.f. – V. ceramic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
siálă s.f. (reg.) sfială. Vezi definitia »