BLEGÍT, -Ă, blegiți, -te, adj. Bleg (2). – V. blegi. Vezi definitia »

HISTIOCÍT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă]. Vezi definitia »

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus. Vezi definitia »

TREMOLÍT s.n. Mineral de culoare albă, care conține magneziu, calciu, fier și aluminiu și din care, prin hidratare, se obține azbestul. [< engl. tremolite]. Vezi definitia »

CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni. Vezi definitia »