caváz (-zi), s. m. – Zbir, agent, polițist. – Var. cavas. Mr. căvaz, megl. cavaz. Tc. kavas (Șeineanu, III, 33; Meyer 119; Lokotsch 772); cf. alb. gavas, bg. kavaz(in). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

PRAZ, praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. Vezi definitia »

ucáz (-zuri), s. n. – 1. Decret al autorității ruse. – 2. Mandat despotic, decizie care nu admite discuție. Rus. ukaz (Tiktin). Sec. XVIII. Vezi definitia »

ARAGÁZ, (2) aragazuri, s. n. 1. Amestec de gaze lichefiate comprimat în butelii speciale, folosit drept combustibil. 2. Mașină de gătit sau reșou care folosește acest combustibil. – Din inițialele A.R. [= Astra Română] + gaz. Vezi definitia »

grumáz (-zi), s. n. – 1. (Înv.) Colină, delușor. – 2. Gît, beregată. – 3. Gîtlej. – 4. Gît, ceafă. – 5. Parte mai îngustă a unor obiecte. – Var. (pl.) grumaji, (rar) grumazuri. – Mr. grumadz, gurmadz. Lat. gruma, cuvînt atestat numai cu sensul de „sfîrc de sîn”; dar care trebuia să fi însemnat și „delușor, colină” (CGL, II, 223), var. de la grumus „colină”, cf. grum, cu suf. -ză, (Papahagi, Notițe, 24; cf. Pușcariu 743; REW 3888; DAR). Cf. și it. digrumare „a rumega” și sugruma. Celelalte ipoteze nu sînt suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9); din alb. grumás, gurmás (Cihac, II, 718; Meyer, Alb. St., IV, 76; Meyer 133; cf. Philippide, II, 716; Rosetti, II, 117); de la un lat. *grumātium, combinație a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328). Comun întregului teritoriu al rom. (ALR, I, 36). – Der. grumăjer, s. n. (parte a armurii care apără gîtul); grumăzare, s. f. (boală de gît). – Cf. grunț. Vezi definitia »