Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
GREGORIÁNĂ adj. f. v. gregorian. [DOOM 2] Vezi definitia »
MOLÁSĂ s.f. Depozit de gresii gălbui, roșcate sau verzui și conglomerate cu ciment calcaros, frecvente în stratele miocenului. [< fr. mollasse]. Vezi definitia »
ANNÁTĂ s. f. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an. (< fr. annate, lat. annata) Vezi definitia »
piersică, piersici s. f. sâni de femeie tari, frumoși. Vezi definitia »
AEROTERMODINÁMICĂ s. f. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. (< fr. aérothermodynamique) Vezi definitia »