PENTADRÁHMĂ s. f. monedă greacă de argint, de cinci drahme. (< fr. pentadrachme) Vezi definitia »

GLOBIGERÍNĂ s.f. (Zool.) Foraminifer din mările temperate și calde, având corpul alcătuit din mai multe camere sferice, cu deschidere spre centru. [< fr. globigérine]. Vezi definitia »

MICROFÍZICĂ s. f. ramură a fizicii care se ocupă cu atomii, electronii și particulele analoage; fizică atomică. (< fr. microphysique) Vezi definitia »

CENTRALÍTĂ s.f. Derivat al ureei, folosit ca gelatinizant și plastifiant pentru nitroceluloză și ca stabilizant pentru pulberi. [< fr. centralite]. Vezi definitia »

TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală. Vezi definitia »