HOMÚNCULUS s.m. 1. Mic om artificial pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic ca statură. 2. Fetus uman. [< fr. homuncule, lat. homunculus]. Vezi definitia »

DETRÍTUS s. n. 1. material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor sub acțiunea agenților externi. 2. materie organică din resturi de origine vegetală sau animală în descompunere. 3. tartru dentar. (< fr. détritus, lat. detritus) Vezi definitia »

CUNÉUS s.n. (Biol.) Circumvoluție în formă de pană, situată pe fața internă a lobului occipital. [< lat. cuneus – pană]. Vezi definitia »

POSTPÚS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune. Vezi definitia »

ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus]. Vezi definitia »