SCÂNCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci. Vezi definitia »

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. Vezi definitia »

CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni. Vezi definitia »

ODOROGÍT, -Ă, odorogiți, -te, adj. V. hodorogit. Vezi definitia »

isterisít, isterisítă, adj.(înv.) lipsit, deposedat, despoiat (de ceva). Vezi definitia »