DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. Vezi definitia »

PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif. Vezi definitia »

CURATÍV, -Ă adj. Care vindecă; (fam.) tămăduitor. [< fr. curatif]. Vezi definitia »

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif]. Vezi definitia »

SPECULATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif) Vezi definitia »