OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog. Vezi definitia »

corogí, corogésc, vb. IV (reg.) a snopi în bătaie (pe cineva). Vezi definitia »

MOGOROGÍ, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec. Vezi definitia »

rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig). Vezi definitia »

períngi², s.n. (reg.) bronz. Vezi definitia »