CEFALOGRÁF, cefalografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea grafică a dimensiunilor capului, folosit în antropometrie. – Din fr. céphalographe. Vezi definitia »

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah. Vezi definitia »

CHIMOGRÁF s. n. 1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. 2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii. (< fr. kimographe) Vezi definitia »

OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe. Vezi definitia »

a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva. Vezi definitia »