DECONTRÁCȚIE s. f. decontractare. (< fr. décontraction) Vezi definitia »

DISFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie. [Gen. -iei. / < fr. dysphasie, cf. gr. dys – dificil, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

PROCREÁȚIE s. f. procreare. (< fr. procréation) Vezi definitia »

FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

interjectie, folosita in general in situatia in care emitatorul vrea ca receptorul sa inteleaga ce doreste din reactia lui (bucurie, nervozitate, etc.) Vezi definitia »