STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. Vezi definitia »

PONTARE², pontări, s. f. Acțiunea de a ponta² și rezultatul ei. – V. ponta². Vezi definitia »

SCIZIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) sciziona și rezultatul ei; sciziune. [< sciziona]. Vezi definitia »

PLACOFÓRE s. f. pl. moluște marine inferioare, ale căror cochilii sunt acoperite cu plăci calcaroase. (< fr. placophores) Vezi definitia »

AUTOEXCITÁRE s.f. Acțiunea de a se autoexcita și rezultatul ei : autoexcitație. [< autoexcita]. Vezi definitia »