ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Vezi definitia »

VIDEOCÁMERĂ s. f. cameră pentru înregistrări video. (< video¹- + cameră) Vezi definitia »

FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei]. Vezi definitia »

MOCȘÁNDĂ, mocșande, s. f. (Reg.) Moviliță de pământ prin care se înseamnă hotarul dintre două comune, două loturi de pământ etc. – După germ. Markscheinde. Vezi definitia »

CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. 1. Cântec liric sau epic. 2. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – Din it. cantilena, fr. cantilène. Vezi definitia »