COPÉICĂ, copeici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă. – Din rus. kopeika. Vezi definitia »

CITÓLĂ, citole, s. f. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt. – Din fr. citole. Vezi definitia »

otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. Vezi definitia »

nămólniță, nămólnițe, s.f. (reg.) loc nămolos. Vezi definitia »

CATODOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Luminescență prezentată de unele substanțe în urma bombardării cu electroni. – Catod + luminescență. Vezi definitia »