SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer). Vezi definitia »

PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio) Vezi definitia »

CINE³- v. cin-. Vezi definitia »

OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion. Vezi definitia »

ÎNGĂLĂCIÚNE, îngălăciuni, s. f. (în v.) Neîngrijire, necurățenie. – Îngăla + suf. -ăciune. Vezi definitia »