INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative. Vezi definitia »

CAPACITATÍV, -Ă adj. Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. [Cf. fr. capacitatif]. Vezi definitia »

GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care aparține gustului (I), privitor la gust, care provoacă senzația de gust. – Din fr. gustatif. Vezi definitia »

CORELATÍV, -Ă adj. care se află în corelație. ♦ element ~ (și s. n.) = cuvânt (adverb, conjuncție etc.) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni ĕ = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. (< fr. corrélatif, lat. correlativus) Vezi definitia »

DETERMINATÍV, -Ă adj., s. n. determinant. (< fr. déterminatif) Vezi definitia »