STENOBIÓNT, -Ă, stenobionți, -te, adj. (Despre unele animale) Care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu. [Pr.: -bi-ont] – După fr. sténobiote. Vezi definitia »

FLAGELÁNT s. m. membru al unei secte de fanatici care se flagelau în public. (< fr. flagellant) Vezi definitia »

ORNAMÉNT s.n. 1. Element decorativ format din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, pe manuscrise, pe monumente etc.; podoabă. ◊ De ornament = ornamental. 2. Figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare. ♦ (Muz.) Semn, notă sau grup de note care mărește efectul unei note principale. [Pl. -te, -turi. / < lat. ornamentum, cf. fr. ornement, it. ornamento]. Vezi definitia »

ghivent- filet germ. gewinde Vezi definitia »

INDEHISCÉNT, -Ă adj. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate. (< fr. indéhiscent) Vezi definitia »