Definita cuvantului definitiv
DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ◊ Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs). Profesor (sau învățător) definitiv = profesor (sau învățător) care a obținut definitivatul. ◊ Loc. adv. În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor. – Din fr. définitif, lat. definitivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu definitiv
TIREOPRÍV s.n. (Med.) Sindrom asemănător hipertiroidismului, care apare în urma ablațiunii glandei tiroide. [< fr. thyréoprive]. Vezi definitia »
INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif]. Vezi definitia »
biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv. Vezi definitia »
PALIATÍV adj., s.n. 1. (Medicament) care ameliorează o boală sau îi înlătură temporar simptoamele, fără a-i suprima cauza. 2. (Fig.) (Soluție) care aduce o rezolvare de moment, care rezolvă provizoriu o situație sau efectele ei. [Pron. -li-a-, var. paleativ adj., s.n. / < fr. palliatif, cf. lat.med. palliativus < pallium – manta]. Vezi definitia »
REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv) Vezi definitia »