Definita cuvantului rezistiv
REZISTÍV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistiv
IMPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care exprimă un ordin; poruncitor. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. 2. care se impune ca o necesitate absolută. II. s. n. 1. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație. 2. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice. (< lat. imperativus, fr. impératif) Vezi definitia »
INTRUZÍV, -Ă adj. (despre roci magmatice) format prin intruziune. (< fr. intrusif) Vezi definitia »
APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus). Vezi definitia »
INTERPOZITÍV s. n. copie pozitivă intermediară, alb-negru sau color, de pe negativul de imagine al unui film. (< inter1- + pozitiv) Vezi definitia »
APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif. Vezi definitia »