Definita cuvantului calcul
CÁLCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I S. n. 1. Ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ◊ (În sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operații prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală. II. S. m. (Med.) Concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră. – Din fr. calcul, lat. calculus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu calcul
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum]. Vezi definitia »
PENDÚL s.n. 1. Corp solid, greu, care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția sa de echilibru stabil; (p. ext.) dispozitiv sau piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. 3. Pendulă. [Pl. -le, -luri. / < fr. pendule, cf. lat. pendulus]. Vezi definitia »
MASCÚL I. s. m. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo) Vezi definitia »
a da mâna cu primarul expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »
Zeul iubirii in mitologia romana, fiul lui Hermes si al Afroditei, cu infatisarea unui copil frumos, inaripat, cu tolba si arc. Romanii il mai numeau si Amor iar grecii Eros. Vezi definitia »