CAICCÍU, caiccii, s. m. Conducător de caic. [Pr.: ca-ic-] – Din tc. kayikçi. Vezi definitia »

MARSÚPIU s.n. Punga ventrală a marsupialelor; (p. ext.) pungă. [Pron. -piu. / < lat., fr. marsupium, gr. marsipion]. Vezi definitia »

ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire) Vezi definitia »

buiurdíu, buiurdíuri, s.n. (înv.) ordin scris de un pașă, de un vizir. Vezi definitia »

PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium]. Vezi definitia »