MONUMÉNT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum. Vezi definitia »

EURIBIÓNT, -Ă, euribionți, -te, adj. (Despre organisme) Care suportă variații mari ale condițiilor de mediu. [Pr.: e-u-ri-bi-ont] – Din fr. eurybionte. Vezi definitia »

DESHIDRATÁNT s.m. Substanță folosită pentru deshidratare. [Cf. fr. déshydratant]. Vezi definitia »

BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj. (Despre explozive) Care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând gaze sub presiune; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. – Fr. brisant. Vezi definitia »

SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant) Vezi definitia »