OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente) Vezi definitia »

COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr. commerçant, it. commerciante]. Vezi definitia »

ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant. Vezi definitia »

DILETÁNT, -Ă s.m. și f. Amator (pasionat) de artă, de știință, de tehnică, fără pregătire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregătire temeinică. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delectează]. Vezi definitia »

Excremenent produs de animalele mari:cal, vacă etc. Vezi definitia »