BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva. Vezi definitia »

RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine. Vezi definitia »

manércă, manérci, s.f. (reg.) garniță, bidon; butoiaș de 10-15 litri. Vezi definitia »

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique]. Vezi definitia »

ANTRACÓZĂ (‹ fr.; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. f. Boală profesională, frecventă la mineri, datorată inhalării pulberii de cărbune și manifestată prin emfizem, bronșită cronică, fenomene de scleroză pulmonară etc. Vezi definitia »