noríu, noríe, adj. (reg.) de culoarea norilor de ploaie; gri-vânăt. Vezi definitia »

CESIU (‹ fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 ºC; p. f. 690 ºC) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină și stronțianit. (< fr. strontium) Vezi definitia »

SCORȚIȘORÍU, -ÍE, scorțișorii, adj. (Rar) De culoarea scorțișoarei. – Scorțișoară + suf. -iu. Vezi definitia »

DIHOPÓDIU s. n. ramificație dihotomică a axei inflorescenței în câte două părți. (< fr. dichopodium) Vezi definitia »