Definita cuvantului campanilă
CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu campanilă
ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător). Vezi definitia »
TOPOCLÍMĂ s. f. Climă determinată de condițiile geografice (de relief) locale. – Topo- + climă. Vezi definitia »
apărătúră, apărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. piedică, obstacol 2. loc apărat de o îngrăditură 3. protecție, apărare 4. fortificație, fort 5. pădure tăiată acolo unde nu umblă oamenii Vezi definitia »
-EMÉZĂ elem. „vărsătură, vomă”. (< fr. -emèse, cf. gr. emesis) Vezi definitia »
TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne]. Vezi definitia »