NAȘ², -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș. Vezi definitia »

UȘ interj. Cuvânt cu care se alungă păsările. – Onomatopee. Vezi definitia »

PISOIÁȘ, pisoiași, s. m. Diminutiv al lui pisoi. [Pr.: -so-iaș] – Pisoi + suf. -aș. Vezi definitia »

ÎNVÂRTICÚȘ s. n. v. învârtecuș. Vezi definitia »

CHENĂRÁȘ, chenărașe, s. n. Diminutiv al lui chenar. – Chenar + suf. -aș. Vezi definitia »