OCAZIONALÍSM s. n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme. Vezi definitia »

PROFETÍSM s.n. Caracter profetic; profeție. [< fr. prophétisme]. Vezi definitia »

MEFITÍSM s. n. (Livr.) Poluare a aerului cu mirosuri mefitice sau toxice. – Din fr. méphitisme. Vezi definitia »

CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. Vezi definitia »

PIRONÍSM s.n. Doctrina filozofului sceptic grec Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile. ♦ Scepticism. [< fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »