Definita cuvantului sfinție
SFINȚÍE, sfinții, s. f. (În forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) Epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu. – Sfânt + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfinție
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Din fr. spectrophotométrie. Vezi definitia »
OTOSCOPÍE s. f. examinare a conductului auditiv și a timpanului urechii cu otoscopul. (< fr. otoscopie) Vezi definitia »
FLOCULÁȚIE s.f. Floculare. [Cf. fr. floculation, it. floculare]. Vezi definitia »
MEGALHEPATÍE s.f. Mărire a ficatului, cauzată de o boală, de un efort deosebit al inimii etc. [Gen. -iei. / < fr. mégalhépatie, cf. gr. megas – mare, hepar – ficat]. Vezi definitia »
BRADITROFÍE s. f. încetinire a proceselor metabolice. (< fr. bradytrophie) Vezi definitia »