nouar, nouari s. m. 1. carte de joc de nouă puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul nouă. 3. (șc.) nota nouă (primită la diferite examinări). Vezi definitia »

hartulár (-ri), s. m. – Cleric folosit ca secretar sau copist. Ngr. χαρτουλάριος (sec. XVIII). – Cf. hartofilax, s. m. (judecător și administrator sinodal), din ngr. χαρτοφύλαξ. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limbă) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 3. Lipsit de bază științifică; neștiințific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care, în esență, reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința de natură materială. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală și medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire]. Vezi definitia »

CIORICÁR s. m. v. ciorecar. Vezi definitia »

UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. Vezi definitia »