șapcalíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care are un mers urât, dizgrațios. Vezi definitia »

DILÍU, -ÍE, dilii, adj. (Arg.) Nebun, sărit de pe fix, aiurit – Din țig. dilo. Vezi definitia »

ELIMINATÓRIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire. Vezi definitia »

bariu, -e, barii, adj. mare; imens, uriaș. Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE adj. Care oprește; prohibitiv. ◊ (Jur.; la romani) Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron. -riu. / < lat. prohibitorius, fr. prohibitoire]. Vezi definitia »