GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. – Din germ. grob. Vezi definitia »

hârzób, hârzoábe, s.n. (reg.) 1. funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime; vârtej. 2. ladă care odinioară servea de scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. coșuleț din cetină de brad în care se păstrează unii pești. 4. policandru. 5. cerc de lemn de care se prinde un săculeț prin care se strecoară zerul (folosit de ciobani). 6. paneraș făcut din cetină de brad în care se usucă peștele. 7. excrescență în vârful coarnelor de cerb; ploscuță. 8. băț despicat în vârf cu care se dau merele jos din pom. Vezi definitia »

PIROFÓB, -Ă adj., s. m. f. 1. (suferind) de pirofobie. 2. (despre plante) care evită terenurile arse. (< fr. pyrophobe) Vezi definitia »

FRANCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște Franța și tot ceea ce este francez; galofob. [< fr. francophobe]. Vezi definitia »

ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”. Vezi definitia »