POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec. Vezi definitia »

PARALÁC s. n. grup de rășini sintetice (ne)modificate de uleiuri vegetale, dizolvate sau nu în solvenți organici, folosite la fabricarea lianților pentru cerneluri de tipar, emailuri, vopsele, a lacurilor etc. (< para¹- + lac) Vezi definitia »

COMĂNÁC¹, comănace, s. n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe. ◊ Expr. (Glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări. 2. Acoperământ al capului asemănător cu comănacul¹ (1) purtat odinioară de bărbați. ♦ Căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei. [Var.: comanác s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

CULÁC s.m. Țăran chiabur din Rusia țaristă. [< rus. kulak]. Vezi definitia »

tejiác s.m. (reg.) copac uscat; osiac. Vezi definitia »