ÎNZEÍT, -Ă, înzeiți, -te, adj. (Rar) Divinizat; pur, curat. – Din în- + zeu. Vezi definitia »

JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit. Vezi definitia »

BEHĂÍT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi. Vezi definitia »

ZGÂMSÍT adj. v. ZGÂMSI. [DLRM] Vezi definitia »

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit]. Vezi definitia »